POMUL VIETII RODESTE



Pomul vieţii veşnice, rodeşte
Pe-al spiralei infinit nedefinit,
Fructul iubirii ce se jertfeşte,
Ca să facă omul neprihănit.

Harul divin cuprinde-n cerc,
Tot pământul şi-întregul cer,
Al iubirii taine vreau să-ncerc,
Să risipesc întregul ei mister.

O scară spre nemărginire,
Mi-apare adesea-n vis.
Pe ea coboară al meu Mire,
Ca să mă urce-n Paradis.

O voce blândă mă cheamă
Să urc cu-îndrăzneală pe scară.
Nu mă lasă cuprinsă de teamă,
Îmi arată a cerului primăvară.

Nici un pas, singură, nu mă lasă,
Cu roua dimineţii mă-nviorează.
Mă conduce spre-a cerului casă,
Îmi vorbește, să mă ţină trează.

Pomul vieţii îşi sporește rodul,
Pe-al iubirii altruiste spirale.
Slăvit să fie veşnic Domnul!
Ce mă poartă pe braţele Sale.
Amin!